...esti pe punctul de a te opri...ai ajuns in punctul in care te poti opri...si...continuarea o sti prea bine...
de fiecare data cand mai ai putin si ajungi in punctul acela sau chiar cand esti in acel punct exista un lucru sau cineva care te impiedica sa te opresti, si te forteaza sa continui ceea ce ai facut pana acum. iti ramane doar gandul sau consolarea ca dupa ce termini si acest lucru ai sa te poti opri si totul o sa se schimbe.
dar undeva, adanc exista un gand care spune ca nu te poti opri, cel putin nu definitiv, ca mai bine mergi pe acelasi drum decat sa te amagesti ca daca te-ai opri ai schimba ceva, ca mereu o sa existe ceva sau cineva care nu te va lasa sa te opresti si chiar daca nu o sa existe tu il vei cauta sau il vei inventa pentru ca ai nevoie de asa ceva, pentru ca pentru asa ai fost facut.
Deci orice ai vrea sa crezi, orice ai vrea sa-ti inveti mintea sa creada diferit uita...pentru ca pentru asta esti facut...
joi, mai 13, 2010
miercuri, martie 17, 2010
duminică, noiembrie 22, 2009
lucrurile
...lucrurile trebuiesc apreciate atunci cand le ai...pentru ca timpul isi lasa amprenta pe absolut orice lucru transformandu-l in ceva mai bun sau mai rau...
vineri, octombrie 23, 2009
...transformare...
...tot ce a fost negru acum e alb, tot ce a fost alb ramane alb...
ce rost are sa vezi negru cand poti sa vezi doar alb.
lucrurile sunt albe si negre in acelasi timp, depinde de tine cum vrei sa le vezi si apoi sa le traiesti.
daca alegi negru, de negru o sa ai parte, daca alegi alb de alb o sa ai parte, doar de tine depinde.
cand cauti ceva intotdeauna gasesti, cand o sa cauti sa vezi negru negru o sa gasesti si de el o sa ai parte in toate.
cauta albul in fiecare lucru pe care-l intalnesti si o sa-l gasesti in fiecare lucru de fiecare data.
deci...
ce rost are sa vezi negru, ce rost are sa ai ganduri negre cand este mult mai bine pentru tine si pentru toti sa vezi si sa gandesti alb.
ce rost are sa vezi negru cand poti sa vezi doar alb.
lucrurile sunt albe si negre in acelasi timp, depinde de tine cum vrei sa le vezi si apoi sa le traiesti.
daca alegi negru, de negru o sa ai parte, daca alegi alb de alb o sa ai parte, doar de tine depinde.
cand cauti ceva intotdeauna gasesti, cand o sa cauti sa vezi negru negru o sa gasesti si de el o sa ai parte in toate.
cauta albul in fiecare lucru pe care-l intalnesti si o sa-l gasesti in fiecare lucru de fiecare data.
deci...
ce rost are sa vezi negru, ce rost are sa ai ganduri negre cand este mult mai bine pentru tine si pentru toti sa vezi si sa gandesti alb.
luni, octombrie 19, 2009
"cand ai mers atat de mult incat simti ca nu mai poti face nici macar un singur pas, esti abia la jumatatea drumului de care esti in stare"
... nu am ajuns inca sa simt lucrul asta, cand o sa simt ca nu mai pot face nimic, o sa mai fac inca o data tot ce am facut pana acum, si cand ajung la capat o sa pun punct ... si o sa mai incep o data ...nu am sa ma opresc pentru ca stiu un singur lucru...
vineri, octombrie 02, 2009
...inconjurat de ei...
...poa' sa fie cerul negru, sa cada ploaia, sa vina tunete si fulgere cum nu s-a mai vazut vreodata, nimic nu se compara cu furtuna ce sta ascunsa acolo unde nimeni nu ii poate vedea furia, in adancul meu si al tau...
...vantul sufla rece, cerul era negru si astepta un semn sa planga, singura raza ce-l strapungea a trezit un sentiment ciudat. o raza care strapunge un cer intunecat nu a trezit vreodata vreun sentiment, dar acum era altceva parca raza bate doar pe tine si parca te incalzeste ciudat. sa fie un semn de sus, ce sa insemne asta? sa insemne oare ca acum cand crezi ca totul este distrus esti totusi pe drumul cel bun si chiar acum nu trebuie sa te lasi sau ... stai asa sentimentul ciudat persista dar totusi pare foarte cunoscut, sa fie oare cineva care de aici nu te mai poate ajuta dar iti vede tristetea din suflet si incearca sa ti-o aline?
te intrebi...dintre cele doua ganduri care sa fie adevarate? daca este adevarat primul gand iti dai seama ca speranta ta nu a fost in zadar si ca ceea ce iti doresti din tot sufletul o sa primesti intr-un final, chiar daca mai ai de indurat si de asteptat.
iti creste speranta dar imediat iti vine in minte al doilea gand. realizezi ca atata timp te-ai crezut singur dar de fapt nu ai fost niciodata. incepi sa realizezi tot mai multe. a fost cineva mereu langa tine care ti-a vegheat toti pasii, ai scapat din toate situatiile grele si ai trecut peste tot ca a fost acolo si ti-a luminat calea. mai realizezi ca tocmai ai deschis usa pe care nu ai deschis-o niciodata, ai deschis usa unui dulap de care aproape uitase-i si incepi sa-ti aduci aminte cum a fost atunci si ce te-a facut sa uiti de el. acum ca ai deschis incep sentimentele sa iasa, vin si intrebarile vin toate, sunt sentimentele cele mai grele si intrebarile alea fara raspuns care le-ai ascuns acum mult timp aici, credeai ca ai scapat de ele dar uite ca s-au intors.
dar raza asta a parca ti-a mai adus ceva, ti-a adus si cateva raspunsuri. acum stii de ce s-a intamplat totul parca asa devreme. nu credeai ca o sa primesti vreun raspuns dar uite ca l-ai gasit, s-a intamplat asta pentru ca aici nu se mai putea continua misiunea lui. el trebuia sa te vegheze si nu putea sa faca asta de aici, putea sa faca asta doar de sus.
acum realizez...era de multe ori sa cad, dar nu s-a intamplat asta niciodata, ma gandeam de fiecare data ca poate am avut noroc, ca am fost atent si m-am ferit, gaseam mereu explicatie dar nu m-am gandit niciodata ca poate sa fie altceva, poate era cineva acolo si el m-a ferit, el m-a tras de mana, el s-a asigurat ca nu am sa fiu rapus usor.
nu m-am gandit niciodata ca ma poate salva altcineva, credeam ca doar eu ma pot salva dar uite ca mai exista, mai exista cineva de care eu am ales sa uit.
nu am uitat am ales sa uit, am ales calea cea mai usoara dintre toate, am uitat ca si cum nu ar fi existat.
ca si atunci cand alegi sa fugi de lucrul care iti este teama in loc sa te duci sa-l infrunti.
eu uitasem de tot, am aruncat in graba totul in dulap am zavorat usa ca si cum inchideam acolo multi monstrii si am incercat sa merg mai departe. chiar daca mergeam mai departe cu o parte lipsa din mine mergeam. asta pana ieri cand mi-ai adus fara sa vrei aminte. tu ai crezut ca m-am suparat dar de fapt eu nu raspundeam ca eram prea ocupat sa fug, dupa o scurta vreme mi-am dat seama ca nu am de ce sa fug ca nu lucrul asta nu este rau, nu are cum sa fie rau cineva care iti vrea binele.
inca o data m-ai ajutat sa realizez ceva important, de acum inainte cand am sa merg prin intuneric nu are sa-mi mai fie frica caci stiu ca nu sunt sigur, nu sunt singur nici aici si nici acolo, in ambele locuri sunt oameni care ma iubesc si nu o sa ma lase. m-am gandit de multe ori la lucrul asta dar niciodata nu l-am spus acum l-am spus si il cred si mai mult la fel de mult cum am sa cred de acum inainte in fiecare sansa pe care o sa o am chiar si in cele mai mici dintre ele...
...vantul sufla rece, cerul era negru si astepta un semn sa planga, singura raza ce-l strapungea a trezit un sentiment ciudat. o raza care strapunge un cer intunecat nu a trezit vreodata vreun sentiment, dar acum era altceva parca raza bate doar pe tine si parca te incalzeste ciudat. sa fie un semn de sus, ce sa insemne asta? sa insemne oare ca acum cand crezi ca totul este distrus esti totusi pe drumul cel bun si chiar acum nu trebuie sa te lasi sau ... stai asa sentimentul ciudat persista dar totusi pare foarte cunoscut, sa fie oare cineva care de aici nu te mai poate ajuta dar iti vede tristetea din suflet si incearca sa ti-o aline?
te intrebi...dintre cele doua ganduri care sa fie adevarate? daca este adevarat primul gand iti dai seama ca speranta ta nu a fost in zadar si ca ceea ce iti doresti din tot sufletul o sa primesti intr-un final, chiar daca mai ai de indurat si de asteptat.
iti creste speranta dar imediat iti vine in minte al doilea gand. realizezi ca atata timp te-ai crezut singur dar de fapt nu ai fost niciodata. incepi sa realizezi tot mai multe. a fost cineva mereu langa tine care ti-a vegheat toti pasii, ai scapat din toate situatiile grele si ai trecut peste tot ca a fost acolo si ti-a luminat calea. mai realizezi ca tocmai ai deschis usa pe care nu ai deschis-o niciodata, ai deschis usa unui dulap de care aproape uitase-i si incepi sa-ti aduci aminte cum a fost atunci si ce te-a facut sa uiti de el. acum ca ai deschis incep sentimentele sa iasa, vin si intrebarile vin toate, sunt sentimentele cele mai grele si intrebarile alea fara raspuns care le-ai ascuns acum mult timp aici, credeai ca ai scapat de ele dar uite ca s-au intors.
dar raza asta a parca ti-a mai adus ceva, ti-a adus si cateva raspunsuri. acum stii de ce s-a intamplat totul parca asa devreme. nu credeai ca o sa primesti vreun raspuns dar uite ca l-ai gasit, s-a intamplat asta pentru ca aici nu se mai putea continua misiunea lui. el trebuia sa te vegheze si nu putea sa faca asta de aici, putea sa faca asta doar de sus.
acum realizez...era de multe ori sa cad, dar nu s-a intamplat asta niciodata, ma gandeam de fiecare data ca poate am avut noroc, ca am fost atent si m-am ferit, gaseam mereu explicatie dar nu m-am gandit niciodata ca poate sa fie altceva, poate era cineva acolo si el m-a ferit, el m-a tras de mana, el s-a asigurat ca nu am sa fiu rapus usor.
nu m-am gandit niciodata ca ma poate salva altcineva, credeam ca doar eu ma pot salva dar uite ca mai exista, mai exista cineva de care eu am ales sa uit.
nu am uitat am ales sa uit, am ales calea cea mai usoara dintre toate, am uitat ca si cum nu ar fi existat.
ca si atunci cand alegi sa fugi de lucrul care iti este teama in loc sa te duci sa-l infrunti.
eu uitasem de tot, am aruncat in graba totul in dulap am zavorat usa ca si cum inchideam acolo multi monstrii si am incercat sa merg mai departe. chiar daca mergeam mai departe cu o parte lipsa din mine mergeam. asta pana ieri cand mi-ai adus fara sa vrei aminte. tu ai crezut ca m-am suparat dar de fapt eu nu raspundeam ca eram prea ocupat sa fug, dupa o scurta vreme mi-am dat seama ca nu am de ce sa fug ca nu lucrul asta nu este rau, nu are cum sa fie rau cineva care iti vrea binele.
inca o data m-ai ajutat sa realizez ceva important, de acum inainte cand am sa merg prin intuneric nu are sa-mi mai fie frica caci stiu ca nu sunt sigur, nu sunt singur nici aici si nici acolo, in ambele locuri sunt oameni care ma iubesc si nu o sa ma lase. m-am gandit de multe ori la lucrul asta dar niciodata nu l-am spus acum l-am spus si il cred si mai mult la fel de mult cum am sa cred de acum inainte in fiecare sansa pe care o sa o am chiar si in cele mai mici dintre ele...
luni, septembrie 28, 2009
... am mai terminat o carte de citit...
...am terminat nu ca nu mai are pagini de citit ( caci pagini are fara numar ) ci doar ca nu mai pot.
am citit destul de mult din ea dar nu pot spune ca am inteles-o. imi dau seama de acest lucru deabia acum la sfarsit si imi pare rau. stiu ca este prea tarziu sa dau paginile inapoi si sa reiau cititul, sa revin unde nu am fost candva atent si sa incerc sa inteleg ce recitesc. trebuia sa fiu atent de la inceput si pe tot parcursul lecturii si sigur era altceva, poate reuseam sa o inteleg si poate, poate o citeam in continuare.
acum pe langa ca este prea tarziu este si lipsit de sens sa pierd iar timp cu recitirea ei. caci se zice ca un lucru o data terminat trebuie sa ramana terminat, nu trebuie luat iar de la zero ca nu-ti va aduce nimic nou, poate doar un scurt moment de bucurie la inceput si dupa doar senzatii de deja vu si o stare mult mai rea decat cea cu care ai pornit recitirea.
dar asta se zice si nu tot ce se zice trebuie sa fie adevarat sau trebuie sa ti se potriveasca si tie.
tu alegi!
daca vrei traiesti dupa ce se zice si ii lasi pe altii sa decida pentru tine, astfel ai sanse sa eviti experiente neplacute sau poti sa experimentezi si sa traiesti asa cum inima iti zice si ai toate sansele sa te lovesti de ce este mai rau plus sentimentul ca ai incercat totul si ca nu ai nici un regret...
hmmm...deci ce alegi?
alegi prima varianta ca esti scutit de multe cu ea inclusiv esti scutit de "a trai"...
am citit destul de mult din ea dar nu pot spune ca am inteles-o. imi dau seama de acest lucru deabia acum la sfarsit si imi pare rau. stiu ca este prea tarziu sa dau paginile inapoi si sa reiau cititul, sa revin unde nu am fost candva atent si sa incerc sa inteleg ce recitesc. trebuia sa fiu atent de la inceput si pe tot parcursul lecturii si sigur era altceva, poate reuseam sa o inteleg si poate, poate o citeam in continuare.
acum pe langa ca este prea tarziu este si lipsit de sens sa pierd iar timp cu recitirea ei. caci se zice ca un lucru o data terminat trebuie sa ramana terminat, nu trebuie luat iar de la zero ca nu-ti va aduce nimic nou, poate doar un scurt moment de bucurie la inceput si dupa doar senzatii de deja vu si o stare mult mai rea decat cea cu care ai pornit recitirea.
dar asta se zice si nu tot ce se zice trebuie sa fie adevarat sau trebuie sa ti se potriveasca si tie.
tu alegi!
daca vrei traiesti dupa ce se zice si ii lasi pe altii sa decida pentru tine, astfel ai sanse sa eviti experiente neplacute sau poti sa experimentezi si sa traiesti asa cum inima iti zice si ai toate sansele sa te lovesti de ce este mai rau plus sentimentul ca ai incercat totul si ca nu ai nici un regret...
hmmm...deci ce alegi?
alegi prima varianta ca esti scutit de multe cu ea inclusiv esti scutit de "a trai"...
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
